Bilingvismul la copii, cu atât mai repede, cu atât mai bine
Nu este prea devreme sau prea târziu pentru a învăța o nouă limbă. Cu toate acestea, cei mai tineri au o posibilitate mai mare de a asculta, de a se familiariza cu noua limbă și, în final, de a deveni bilingvi. Din acest motiv, părinții introduc o nouă limbă acasă, deoarece copiii sunt copii, vor face primul pas pentru a realiza bilingvismul.
În prezent, bilingvismul este o realitate în multe familii. În zilele noastre, este normal să vedem cum, în multe case, tații și mamele, fie prin originea lor, fie prin simplul interes al copiilor lor de a învăța noi limbi, vorbesc cu copiii lor într-o limbă diferită de limba lor maternă. În plus față de încurajarea care se obține prin vorbirea cu copiii într-o altă limbă, ușurința cu care copiii învață este direct legată de vârsta la care încep să facă acest lucru. Mai multe studii au subliniat faptul că, în primii ani ai copilăriei, anumite zone ale creierului sunt fundamentale în învățarea lingvistică.
Importanța vârstei pentru a învăța limbile străine
Copiii, de la momentul în care se nasc până la împlinirea vârstei de șapte ani, au o mare posibilitate de a învăța oa doua limbă. Cu toate acestea, după această vârstă, învățarea unei alte limbi va fi din ce în ce mai dificilă, iar capacitatea lor de asimilare va scădea treptat și mult mai rapid, odată ce va veni pubertatea.
Bazele unei limbi materne sunt create înainte de primul an de viață. Astfel, după șase luni, bebelușii încep să absoarbă sunetele pe care le aud în jurul lor, ascultând cu atenție adulții și înregistrând sunetele pe care le rostește. În următoarele două luni, creierul dvs. le va înregistra și, cu ajutorul căreia veți crea bazele dezvoltării dvs. sociale, emoționale și cognitive.
Cu toate acestea, după 8 luni, copilul, în mod inconștient, va arunca toate acele sunete care nu aparțin limbii sale materne, adică toate sunetele pe care nu le obișnuiește să le audă. Acest registru de sunete îi va permite, de atunci, să distingă între sunetele limbii sale materne (sau a limbilor pe care le consideră familiare) ale celor care, din acest moment, vor lua în considerare limbile străine.
Chiar dacă copilul nu vorbește, învățați
Oamenii bilingvi, deși în zilele lor vorbesc o singură limbă, au activat cele două limbi în creier. Ei vor trebui întotdeauna să efectueze o serie de procese care vor menține ambele limbi active: alege una dintre cele două limbi pentru a vorbi sau scrie și arunca cealaltă, pentru a evita ca a doua limbă să interfereze atunci când vorbește în limba maternă etc. Acest lucru implică faptul că oamenii bilingvi exercită ambele limbi în creierul lor, chiar dacă nu folosesc a doua limbă în mod constant.
În același mod, copiii care cresc într-o casă bilingvă, deși nu vorbesc încă, pot să diferențieze diferite limbi pe care nu le auziseră înainte și chiar să le distingă, văzând cum vorbesc fără sunet, ca și cum ar citi buzele. Aceasta înseamnă că bebelușii nu trebuie să vorbească o limbă care să le distingă și să înceapă să o înțeleagă, ci doar să o asculte zilnic. De aceea, când părinții încep să vorbească cu copiii lor de când sunt copii într-o altă limbă decât limba lor maternă, ea devine cea mai bună cale de a facilita învățarea lor.
Patricia Núñez de Arenas
