Cum să oprești complexul de superioritate al copiilor prepotanți
Potrivit specialiștilor, copiii devin arogatori din două motive diametral diferite: una datorită unei lipsuri manifestă afective, în principal a părinților; iar cealaltă, printr-o iubire neînțeleasă, caracterizată prin indulgarea tuturor capriciilor lor, a performanțelor rele și educarea lor într-o competiție neînțeleasă, făcându-i să creadă că ei sunt cei mai buni în toate lucrurile și că în viață unul este cel mai mare succes.
Motive care fac copiii arogant și arogant
1. Lipsa de afecțiune
Primul motiv se bazează pe psihiatrul american Elizabeth Berger. În opinia sa, frustrarea provocată în copilăria timpurie a copilului, care sa simțit lăsată sau nu iubită de părinții săi, este la baza unui comportament prepotant.
Potrivit lui Berger, aroganța acestor copii este ca o apărare psihologică împotriva unei răni sau a unei pierderi în primele relații de dragoste. Odată cu trecerea timpului și după multe dezamăgiri, copilul devine el însuși ca singura persoană de care poate depinde. Singurătatea și invidia stimulează atitudinea arogantă.
Psihiatrul arată că sunt copii care petrec mult timp acasă fără compania părinților lor, mai ales la sfârșit de săptămână și în compensație, îi umple cu daruri scumpe. Ei se comportă ca și cum ar fi mai buni decât alții, pentru că nu se simt recunoscuți în bogăția lor.
2. Trebuie să fii cel mai bun
Cealaltă parte care provoacă copii aroganți este aceea de a le educa în competitivitate și succes cu orice preț: "Fiul, trebuie să fii cel mai bun, trebuie doar să ai valoare în viață". Părinții au de asemenea tendința să cadă în acțiuni arogante, ceea ce va servi ca un "exemplu" pentru copil. Paradoxal, acest mod de educare poate determina efectul opus în copil, deoarece, în fața frustrărilor și a eșecurilor, pot să coboare în loc să devină arogant.
Pastile pentru a reduce complexul de superioritate al copiilor prepotanți
- Ajută-l să descopere ce poate învăța de la ceilalți.
- Învățați-l să devină auto-critic: greșitul este bun, cereți iertare. Acceptați o critică cu un umor bun.
- Uită-te în oglindă cu o față superioară: imaginea este urâtă!
- Să știi cum să asculți și să fii interesat de ceea ce spun ceilalți, fără să dorești să-ți dai propria părere.
- Râziți cu ceilalți, nu cu alții.
- Fac lucruri pentru alții, fără a căuta laude.
- Cereți ajutorul altora. Nu este un simptom al inferiorității.
- Știind cum să renunți și dacă ceea ce propune celelalte propuse nu reușește, nu-i spuneți: "Vedeți, dacă v-am spus așa".
- Nu întotdeauna să fii conștient de propria imagine și să fii mai conștient de imaginea altora.
- Nu oferiți întotdeauna un exemplu atunci când doriți să oferiți sfaturi.
Dacă credeți că copilul dvs. are acțiuni arogante și arogante, gândiți-vă la ce ar putea fi cauza: pentru lipsa de afecțiune sau pentru a-l educa în ceea ce trebuie să fie cel mai bun. Astfel, puteți acționa dacă petreceți mai mult timp cu el, îmbrățișându-l mai mult sau mai bine, punând în practică câteva dintre pastilele recomandate împotriva complexului de superioritate.
Educați copiii în umilință
Aroganța și aroganța apar dacă nu te educi în umilință. Recunoașterea eșecurilor, a slăbiciunilor și a greșelilor nu este un simptom al inferiorității, ci exact opusul: devenim mari înaintea altora. Alfonso Aguiló, în cartea Educar el carácter, de la Ediciones Palabra, afirmă că umilința nu ar trebui să fie confundată cu ceva atât de simplu și ridicol ca având o părere proastă despre propriile talente. Umilința nu trebuie să fie înălțată sau subestimată, ci este legată de adevăr și de natura. Umilința acceptă că uneori facem lucruri greșite și nu se întâmplă nimic.
Marta Santín
sfat: Javier Urra.Writer. Primul apărător al minorului. Psiholog clinician și medico-legal. Patron al UNICEF. Profesor universitar
Mai multe informații în carte:
Educarea personajului, de Alfonso Aguiló. Ediciones Word.
Ați putea fi, de asemenea, interesat de:
- Complexul arogant, superioritatea copiilor
- Efectele cadourilor excesive asupra copiilor
- Umilința, virtutea marginală?
- Aviz Copilul arogant
